luni, 31 decembrie 2012

TERRA NULLIUS


Praful universului se aseaza uniform in calea lor. Ramasitele celor mai onorabili le spun celor din urma cine sunt.

Copacii admira lumina lunii in gerul cumplit, suspinand de emotii.

Stelele se aprind pentru mintile iluminate, care se sting, dupa aceea dispar. Directiile lor converg in centrii necunoscuti ai timpului, in esentele infinitului sursei.

         Pe Terra Nullius e Viata!

joi, 20 decembrie 2012

ENTROPIA UNIVERSULUI


Nu mai e timp de scris pe pietre. Demonul lui Maxwell alearga ingrozit in zadar sperand sa-si salveze cat mai multa memorie.
In runda V are un alt nume si aceleasi radacini.

Universul asteapta fumul alb din Calea Lactee.

TOAST


Astazi ne bucuram impreuna si bem in cinstea celor nevazute.
In clipa din miezul noptii vom fi razand.
Nu dormiti la deschiderea portilor. Treziti scepticii, le vom oferi timpul daca-l vom primi.
Lasii sa coboare din Arcadia.
Chemati emotivii, nu mai sunt treburi importante de facut in clipe.
Faceti pace cu egourile, lasati-le sa stea in fata.

Nu va temeti, fiti minunati!

marți, 18 decembrie 2012

SFATURI DIN INTUNERIC


L-am vazut in nimic. M-a fixat cu privirea si mi-a spus: “Nu te uita in jos”.
Nu m-am abtinut.
Vin dupa noi!

Nu va uitati in jos!

LINIA INTAI


Nu avem bagaje. Suntem pregatiti sa urcam.
Clipele ramase sunt vesnicii.
Speram sa nu doara.
Haideti…

BINECUVANTARE


Mi-au spus ca pot.
Le-am promis ca nu-i voi uita.

Pentru copaci cu dragoste!

luni, 17 decembrie 2012

LUMINA

Am simțit un impuls în profunzimea esenței.
Privirea ei a trecut de toate santinelele conștiinței mele,
eu am trecut de ale ei,
și ne-am baricadat,
lăsând timpul să lupte cu demonii moralității.
Suntem din lumi diferite și ne uimim în clipe..
Armurile slăbite cad de pe trupurile noastre și corpurile firave sunt vulnerabile la atacuri prin simțurile inflamate.
Sferele universului așteaptă însetate cupele cu extaz.


Avem lumină!

joi, 13 decembrie 2012

GENEZA


Este căzut pe vârful muntelui. Faţa îi este uscată, limba ieşită din gură are tranşee în adâncimea împietrită, din ceea ce era numit cândva pământ. Corzile vocale îi atârnă ca nişte liane uscate in junglă.
Dar nu e stins, inspira, raţionează cantitatea de aer cu vocala cea mai pură.

Umbra îi iese din spatele copacilor şi îi cutreieră câmpiile: “Luptă şi vei primi un lac...”.

E întuneric, se aude doar aerul care atinge frunzele. Într-o clipă mâna lui stângă se înfige in deşertul nisipos până la nivelul unghiilor, acoperindu-le cu sticlă. Mâna dreaptă pătrunde în cadrul social specific unei reuniuni elegante, unde toti aşteptau să le deschidă pentru a intra.

-     Hei..

Faţa îi este plină de fotoni imaculati, supraexpusi în forul care incepe sa-şi piardă forma.

-         Hei...

Din ochii încremeniţi îi ies la suprafată dramele, nevrozele şi psihozele, cochete şi parfumate. Minţile lor au ajuns deja şi savurează ceaiuri de pământoase.
Par să resimtă un stil de viaţă distins.

-         Hei, trezeşte-te, o să dormi mai târziu pe lauri. Suntem aproape!

Aerul se puse în mişcare fiind aspirat în depărtarea drumului, dincolo de orizont, împreună cu lumina după-amiezei, lăsând prezentul în beznă.

În pofunzimea timpului îl vedem cum trece prin faţa noastră plutind, privindu-ne ca prin vis, siluetele noastre nefiind mai înalte decât pupilele lui.

Glasul lui e format in Univers.

-         Ce vreti?

Ce ne-a făcut? Am împietrit… Trebuie sa urcăm.
Nu, tu trebuie sa fi.. Du-te!

Ceştile de ceai se aud cum se sparg în neant şi figura răpusă este mai puternică decât nicicând. Fusese aici tot timpul.

Universul îşi dezvăluie culoarea albastră pură, unde intelecturile îşi depun economiile în sferele divine.

Lumina curioasă transformă absolutul în alb.

-         Vreau să ştiu Adevărul!

*

E tot ce stim despre ei, îşi spuneau Oameni.

Geneza [1.618].

*